Mănăstirea Cetăţuia – Negru Vodă

     Pe malul stâng al râului Dâmboviţa, între Valea Chiliilor (unde au existat mai multe chilii de sihaştri) şi Valea lui Coman, între comunele Cetăţeni şi Stoeneşti, pe drumul ce duce de la Câmpulung la Târgovişte, pe un pinten stâncos de munte la altitudinea de 881m, găsim mănăstirea Cetăţuia – Negru Vodă. Aici a existat o cetate dacică.

"Alături de locuinţa turn din secolul II î.d.Hr s-au găsit trei bazine săpate în piatră pentru libaţii şi un sanctuar religios cu o stelă solară (nu am identificat locul) unde se celebrau sărbătorile solstiţiului... (care) s-a rupt în bucăţi nu cu mult timp în urmă. Negru vodă construieşte la poalele muntelui o biserică mare de piatră. Este prima biserică dintre cele trei descoperite ..."   (fragmente din mica broşură pusă la dispoziţia drumeţului de către mănăstire)

     Pe culmea muntelui au existat trei peşteri. Bisericuţa rupestră, care se poate vizita acum, este formată  din două peşteri depărţite de un zid natural în care este spartă o intrare ce permite comunicarea între cele două incinte iar a treia, Peştera Moşului, cea mai de vest, se află imediat cum se dă cotul după stîncă în continuarea potecii exterioare mănăstirii. La câțiva pași de Peștera Moșului, este săpat în stâncă un desen ce ar putea fi o reprezentare a Sf. Gheorghe sau a cavalerului trac.  Nu este singurul simbol săpat în stâncă, pe ici pe colo se pot observa urme de diferite  semne lăsate în piatră. 

     În prima încăpere, care nu are urme de zugrăveală, acum pronaos, se vede săpat în perete, după cum spune legenda, altarul catolic al doamnei Marghita, soţia lui Negru Vodă. Tot aici se află o placă comemorativă unde se pomeneşte că acest lăcaş a fost restaurat în perioada 1915-1916 după care sfinţit în iulie 1923. La intrare, până nu demult, exista un pridvor de lemn ale cărui urme de sprijin pe stâncă se văd bine conturate. S-a renunţat la el o dată cu construirea bisericii de lemn din curtea mănăstirii. 

    Zugrăveală bisericii, în multe locuri deterioarată, se observă că este aşezată în trei straturi: primul strat, nedatat, posibil a două jumătate a  sec. XV – începutul sec. XVI, perioadă estimată pentru apariţia schitului sub forma actuală, păstrează încă vizibil un Pantocrator foarte frumos (reprezentare standard a lui Iisus Cristos pe bolta bisericii), următorul este de pe la 1790 iar ultimul după 1859.

    În anul 1922, Casa Bisericii cu Ministerul Cultelor îl trimite pe pictorul Theodorescu să cureţe pictura bisericii din naos, ce dăinuia din anul 1859. A existat şi o pisanie deasupra uşii din naos cu textul : ,, Acest sfânt schit s-a preînnoit în zilele lui Alex. Ion, Cuza…” (2). Cu prilejul acestor lucrări s-a descoperit un strat anterior de pictură, datat 1790-1792 (2).  Din fericire există o copie pe pânză a acestui strat de zugrăveală mai vechi de 1859 care se afla şi ar trebui să se afle în continuare la Muzeul din Câmpulung. Acest al doilea strat de pictură se presupune că a fost pictat de Giorgio Venier(2).  Există o mică copie pe pânză , pictată în ulei, şi a tabloului votiv din 1859, plecată tot la muzeul din Câmpulung. Cele două copii au fost făcute în 1859 când a fost pictat al treilea strat. Mai târziu, în 1912, acest tablou votiv din 1859 a fost fotografiat de V. Drăghiceanu. În anul 2017 când am revizitat muzeul din Câmpulung și am căutat cele două picturi nu se aflau aici.


     În a doua încăperea, a cărei intrare a fost astupată şi în locul ei au fost făcute nişte ferestre, prin ridicarea unui zid de cărămidă şi de piatră s-a obţinut naosul şi altarul. Proscomidiarul (locul unde preotul pregăteşte pâinea şi vinul pentru împărtăşanie) din altar este aranjat direct pe stâncă.

    Deasupra intrării în naos, în stânga, au fost zugrăvite picturile cu ctitorii lăcaşului, pe care cu foarte mare  greutate s-ar mai putea observa figurile acestora. Numele acestor ctitori din pictura de la 1790 sunt: Nicolae Alexandru Voievod, Radu Negru Voievod, jupân Gheorghe Vineţeanu iar în dreapta monahul Iosif stareţul.    

                  În biserica  nouă sunt adăpostite moaștele  Cuviosului Ioanichie Schimonahul, găsite întro peșteră pe peretele estic al culmii pe care se află mănăstirea (vezi Galeria de imagini). Peștera care are o gaură ca intrare și una ca și fereastră nu este accesibilă. La ea se poate coborî de pe stâncă doar cu o scară din frânghie. Când s-au găsit moaștele s-a găsit și înscrisul săpat pe perete ,,Ioanichie Schimonah -1638”. Acesta a trăit aici mai mult de 36 de ani.

 

Bibliografie

1. Istoricul Mănăstirii Cetăţuia Negru Vodă  Biserica Rupestră şi Împrejurimi -mica broşură de la

    mănăstire

2. Pavel Chihaia - din cetăţile de scaun ale Ţării Româneşti ( ed. Meridiane -1974)

3. Virg. Drăghiceanu – Cetatea și schitul Negru – Vodă (BCMI – 1912 anul V)

Galerie de imagini