Biserica Streisângiorgiu

Localitatea Streisângiorgiu face parte astăzi din teritoriul administrativ al oraşului Călan. Aici găsim biserica Sfântul Gheorghe care a  fost folosită ca lăcaş de cult până în anul 1979. Biserica de dimensiuni foarte mici este compusă dintro

navă de formă aproape pătrată şi un altar rectangular (în fotografia originală secţiunile sunt inversate, întruna altarul este în stânga, în cealaltă altarul este în dreapta) . Se observă în fotografie că axa altarului nu este coliniară cu axa naosului. Acest lucru poate sugera că cele două încăperi nu au fost ridicate în acelaşi timp. Zidul este de piatră şi cărămidă. De remarcat blocurile de piatră aflate la baza construcţiei precum şi masa din altar cu lespezile de sub ea (cea din stânga cu arcade, flori şi delfini a facut parte dintr-o stelă funerară (3)), luate de constructorii lăcaşului de la monumentele romane din înprejurimi. Cele două lespezi de sub masa din altar nu acoperă morminte, ci au făcut parte din pavimentul bisericii suport  pentru  o podea de scânduri, la un moment dat, care astăzi nu mai există. Alte blocuri de piatră de origine romană mai sunt răspândite în exteriorul bisericii. Turnul care adăposteşte clopotele bisericii, de formă dreptunghiulară, se sprijină, pe laturile mari, în exterior, pe zidul naosului şi, în interior, pe două picioare de zid unite de o arcadă. Pe lateral structura de rezistenţă ce susţine partea superioară a turnului  este formată din doua bârne.(3) În biserică au fost descoperite patru morminte iar în jurul ei peste 100, din care însă, anterioare secolului XIV pot fi numărate vreo 20.  După inventarul găsit în acestea cele mai vechi pot fi datate a doua jumătate a sec. XI-lea, prima jumătate a sec. XII. Astfel în două morminte s-au descoperit câte o monedă din timpul regelui Bela II (1131-1141).Biserica de zid a fost prin urmare construită înainte de mijlocul secolului al XII-lea sau, dacă acceptăm opiniile privind scurta circulaţie în timp a monedelor arpadiene, cel târziu în deceniul patru al secolului numit.”(3) Dat fiind că unele gropi de mormânt sunt călcate de fundaţia bisericii iar altele îi urmăresc conturul, se concluzionează imediat că cimitirul exista anterior ridicării bisericii de piatră şi că înaintea acesteia putea exista aici o biserică de lemn. În zugrăveala bisericii s-au descoperit mai multe straturi. Pisania din altarul bisericii, poziţionată între picturile sfinţilor Vasile şi Nicolae, scrisă în slavonă, face parte din al doilea strat de zugrăveală, după cum zic specialiştii, datat 1313-1314 şi zice aşa:

"† La anul şase mii şi opt sute şi douăzeci şi doi, s-a inceput biserica cu ajutorul Sfantului Gheorghe şi al Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor pentru ajutorul şi iertarea păcatelor cneazului Balea şi pentru ajutorul şi mantuirea

† (!?) şi iertarea păcatelor popii Naneş (şi ale lui ?) Teofil zugravul." (3)

Primul strat de zugrăveală pe care se văd urmele unor graffiti în slavonă este datat cam cu o sută de ani înaintea acestei pisanii.

Pisania din tabloul votiv de la intrare, scrisă tot în slavonă, face parte din zugrăveala de la 1408 şi zice :

„Robul lui Dumnezeu jupân Laţco, roaba lui Dumnezeu jupâniţa Nistora, ctitorul jupân Chendreş, robul lui Dumnezeu Vlaicu fiul lui Chendreş au închinat mănăstirea Sfântului Gheorghe; moşul lor... Litovoiu diac.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh a zidit jupânul Chendreş şi jupâniţa lui Nistora şi fiii lui această mănăstire sfântului marelui mucenic şi ostaş a lui Hristos Gheorghe şi s-a săvârşit şi s-a scris pentru pomenirea şi  sănătatea şi mântuirea sufletelor lor în zilele lui Jigmon Craiu, Voevozii ardeleni Ioaneş şi Iacov, anul 6917, Octomvrie 2 zile.“(4)

 Cele două părţi ale pisaniei sunt poziţionate separat în cadrul tabloului votiv. Traducerea acestei pisanii îi aparţine lui N. Iorga. La acea vreme pisania din altar nu fusese descoperită pentru că era acoperită cu tencuială văruită. A fost descoperită mai târziu, după anii 1970,  în cadrul unor sondaje, făcute de specialişti, asupra pereţilor din altar.

Referitor la această pisanie Radu Popa menţionează în articolul STREISÂNGIORGIU. MĂRTURII DE ISTORIE ROMÂNEASCĂ DIN SECOLELE XI-XIV ÎN SUDUL TRANSILVANIEI găsit în STUDII ŞI ARTOCOLE  „… pisania precizează că această biserică  a fost zidită  de jupanul Candreş cu jupaniţa sa Nistora şi cu fiii săi şi că a fost isprăvită şi zugrăvită  în zilele craiului Sigismund şi voievozilor Ardealului Ioan Tamasi şi Iacob Lackfi, in anul 6917 (1408-1409) octombrie 2.”

Următorul strat de pictură este datat 1743 când pisania cu tabloul votiv au fost refăcute. Urmează şi alte intervenţii asupra zugrăvelii bisericii în anii 1800, 1848 şi ulterior.

Biserica Streisângiorgiu “cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Ardeal” (4) nu este singulară aici în ţara Haţegului. În apropiere se află alte biserici vechi cum sunt cele din  Strei, Densuş, Sântamăria-Orlea, Râu de Mori (am enumerat numai bisericile vizitate).

Bibliografie

1. Biserica Streisângiorgiu - Foaie volantă cu note despre biserică

2. Cristian Moisescu – Arhitectura Românească Veche

3. Radu Popa - STUDII ŞI ARTICOLE - Ediție îngrijită de Daniela Marcu Istrate și Adrian Ioniță

4. Nicolae Iorga - Cea mai veche ctitorie de nemeşi români din Ardeal (1408-9) - articol apărut în

                           MEMORIILE SECŢIUNIIi ISTORICE SERIA III TOMUL VI 1927

5. Ramona M. Toma - BISERICA MEDIEVALĂ DIN STREISÂNGEORGIU.

                                  CAUZE ALE DEGRADĂRII PICTURILOR MURALE    

Biserica Sf. Gheorghe din Streisângiorgiu