Legendele legate de Sfânta Mănăstire povestesc că aici a fost o veche catacombă a creştinilor în timpul ocupaţiei Daciei de către romani. Tot din tradiţie aflăm că unui cioban ce a adormit în acest loc, i s-a arătat în vis Maica Domnului, spunându-i că, săpând, va găsi Sfânta sa icoană. Găsind-o, ar fi săpat în stâncă locaş şi a durat aici biserică. Despre icoană se spune că ar fi fost zugrăvită de însuşi Sfântul Evanghelist Luca, însoţit fiind de Sfântul Apostol Andrei. Icoana a fost înrămată în argint la 1798 şi litografiată în
1871 de maiorul Papazoglu. Data întemeierii mănăstirii nu este cunoscută, primele date despre mănăstire aflându-se în hrisovul lui Mircea Ciobanul de la 1547, unde locaşul este amintit drept ,, o biserică care este din piatră’’, nefiind găsită până în prezent o pisanie.
 Stranele, catapeteasma şi altarul sunt săpate în stâncă.



 

Bibliografie

 

 

 

1. Prezentare a mănăstirii pe panoul de la intrare