Tipia Ormenişului

     1 februarie 2014. iarnă cu soare, zapadă în medie 15 cm, dea lungul Oltului vânt.

     Destinaţia: Tipia Ormenişului (755,9 m).

     Traseu:  Braşov - Hoghiz – Racoşul de Jos -  Tipia Ormenişului.

     Participanţi: 6 persoane. 

     Reperele principale din localitatea Racoşul de Jos, care se află pe malul drept al Oltului, sunt: Castelul Sükősd - Bethlen ce se află în centrul localităţii şi gara. La câţiva zeci de metri de gară în aval pe Olt se află singurul pod şi acesta suspendat, ce permite trecerea pe malul celălalt, începând de la Augustin până la Mateiaş. La Mateiaş există un pod pe care se poate trece cu maşina dar drumul de pe malul stâng este un drum sătesc neasfaltat. Glumind, întotdeauna am afirmat că dacă vrei să faci o excursie tematică în defileul Oltului la Racoşul de Jos,  în dreapta Oltului ai în principal ,,geografie” iar în stânga în principal ,,istorie” (dreapta sau stânga unui râu se stabileşte privind din amonte în aval). Astăzi avem ,,istorie”, aşa că după ce am lăsat maşinile în parcare la gară, trecem podul suspendat pe stânga râului unde ne aşteptă un marcaj cruce albastră  (vezi hartă  "Geoparcul Carpatic Perşani" ), care merge în amonte prin defileul Oltului, defileu care devine cel mai spectaculos în dreptul formaţiunii stâncoase denumită Piatra Detunată după ce am lăsat pe dreapta dealul Vărăriei . Înainte să urcăm pe coama stâncoasă am făcut un popas neaşteptat pentru fotografierea raţelor sălbatice ce pluteau în apele învolburate ale Oltului undeva înainte de Valea Cetăţii. După coborârea coamei Pietrei Detunate se ajunge în lunca Oltului de unde se părăseşte traseul marcat pentru a ocoli prin stânga tipia, pe poteci făcute de localnici şi de vânători, fauna fiind bogată în pădurile de aici, fapt demonstrat de  căprioarele zărite şi de urmele de animale lăsate în zapadă, din care sigur am recunoscută pe cea de urs, după mărime un specimen încă neajuns  la maturitate, neintrat în hibernare  iarna fiind relativ caldă. Drumul marcat continuă prin dreapta dealului până la peştera Hoţilor şi mai departe prin munţii Perşani. Din ,,cruce albastră” se desprinde şi ,,dungă galbenă” care duce la Locul Fosilifer Ormeniş. Potecă marcată care duce pe Tipia Ormenişului nu există.                                Înainte de a intra în pădure se observă în munte două peşteri mici pe care  le vom vizita la coborîre. Pauza de masă s-a făcut sus pe tipie la marginea păduricii de pini, sădiţi numai cu câţiva zeci de ani în urmă, de unde toată lumea a fotografiat tot ce se putea fotografia. Peste Olt, cu câţiva zeci de metri mai înaltă, se profilează Tipia Racoşului. Cât  mâncam a apărut şi un vânător să ne atenţioneze că timp de vreo jumătate de oră să nu părăsim locul până nu se termină o partidă de vânătoare în vale spre Ormeniş. Printre multele fotografii făcute de mine există şi cea alăturată cu un petec mare de zăpadă de formă circulară. Ce este atât de interesant sau de special la această pată albă?  Apelez la imaginaţie  şi ipotetic curăţăm stratul de zăpada şi mai curăţăm şi un strat de pământ. Apare amprenta unui  sanctuar dacic asemănător cu cel de la Sarmisegetuza ( în comparaţia celor două stări a terenului facem abstracţie că fotografiile sunt făcute în anotimpuri diferite şi din alte unghiuri iar în intervalul de timp a mai multor ani ce despart imaginile pinii au mai crescut). Şirurile de pietre marchează fundaţia unei construcţii. Conturul exterior, cu un diametru de 19,2m, este format în principal din piatra de calcar constituind fundaţia unei construcţii de lemn. Cercul interior, diametru 15,5m, realizat din blocuri de tuf vulcanic alb, material adus de pe malul celălalt al râului delimitează un pridvor deschis, despărţind spaţiul sacru din interior de cel admis profanilor.  În centru se observă baza unei construcţii cu două încăperi una în formă de absidă,  cea dreptunghiulară având dimensiunea de 7x6.5m. În camera mai mare se aduceau ofrande în vase speciale de lut sau se agăţău pe nişte piroane, cu cap în formă lebădă, ce erau înfipte într-un butuc. Absida avea destinaţie specială ca spaţiu sacru pentru o zeitate.  Ca imaginţia să prindă un contur material folosim propunerea de reconstituire a sanctuarului (macheta ca şi fotografia se află în secţia de arheologie a Muzeului de Istorie Braşov), a arheologului Florea Costea. Derulând filmul în continuare vedem cu ochii minţii cum  construcţia se multiplică şi sub forme dreptunghiulare cu şiruri de stâlpi de lemn sprijiniţi pe plinte din tuf vulcanic pe terasele de pe tipie şi ne trezim în faţa unui centru religios pandacic. Sunt 3 sanctuare o reşedinţă a conducătorilor locali, militari şi religioşi, asemănătoare arhitectural construcţiei de la Luncani – Piatra Roşie de lângă Regia Sarmisegetuza, alte două locuinţe pentru elitele locale, multe vetre şi alte cîteva zeci de locuinţe comune. Este adevăr sau fantezie? Arheologii zic că este adevăr. Dacă este adevăr un centru religios apare pentru o comunitate mai mare sau poate chiar un regat. Să vedem dacă găsim urme ale acestei  comunităţi? Răspunsul este DA. Am trecut în această drumeţie pe lângă ele: Dealul Vărăriei , Valea Cetăţii, Piatra Detunată, Tipia Racoşului etc.  Cum l-a chemat pe conducătorul acestei comunităţi?               În urma descoperirilor arheologice făcute, reprezentând sec II î.Hr, există o probabilitate mare ca acesta să fi fost Oroles urmat de Rubobostes (alţi istorici sunt de părere că regatul lui Oroles a fost în SV Transilvaniei; certitudine totală nu există). Regatul acestuia cu centrul de putere în SE Transilvaniei a fost înghiţit de Burebista (88-44 î.Hr) în lupta de aducere a triburilor dacice sub acelaşi conducător. În acest moment vechile lăcaşuri de cult au fost arse şi s-au construit acestea noi în concordanţă cu noua reformă religioasă introdusă de Burebista şi care au supravieţuit până la ocuparea romană.

A existat un proiect de introducere a Tipiei Ormenişului în circuitul turistic dar care nu s-a materializat. Făcând  o paralelă cu un alt  sit dacic din apropiere dar introdus în circuitul turistic, este vorba de cetatea dacică  de la Tilişca, din Mărginimea Sibiului, nu mi s-ar parea complicat o asemenea acţiune: o potecă marcată, bănci de popas, panouri explicative, construcţii de lemn protectoare pentru ariile decopertate. Cine ştie ?