„ACEST SFÂNT LOCAŞ, CU HRAMUL ADORMIREA MAICII DOMNULUI, A FOST ZIDIT DINTRU ÎNCEPUT DE RADU NEGRU VOEVOD LA ANUL 1215. BISERICA A FOST APOI REZIDITĂ DE BASARAB I CEL MARE, FIUL LUI NEGRU VODĂ ŞI TERMINATĂ DE NICOLAE ALEXANDRU BASARAB FIUL MARELUI BASARAB, ÎNMORMÂNTAT AICI. LA ANUL 1628, DIN PRICINA CUTREMURULUI BISERICA S-A DĂRĂMAT. LA 1635 MATEI BASARAB VOEVOD O ZIDEŞTE DIN NOU PE ACEEAŞI TEMELIE ŞI CU ACELAŞI MATERIAL DE PIATRĂ CIOPLITĂ ÎNTOCMIND OBŞTE MONOHALĂ CU PRIMUL STAREŢ MELHISEDEC. DIN PRICINA CUTREMURULUI DIN 1802 ŞI 1819, BISERICA S-A DĂRÂMAT RĂMÂNÂND ASTFEL PÂNĂ LA 1826, CÂND DIN PORUNCA VOIEVODULUI GRIGORE GHICA ŞI CU BLAGOSLOVENIA MITROPOLITULUI GRIGORE AL UNGROVLAHIEI, SE ÎNCEPE ZIDIREA CU ACELAŞ MATERIAL ADĂOGÂNDUSE ŞI PETRE NOI CIOPLITE. DIN CAUZA GRELELOR ÎNTÂMPLĂRI: RAZBOIUL RUSIEI CU TURCII, BOALA CIUMEI, HOLEREI ŞI FOAMETEI, ZIDIREA EI SE ÎNTRERUPE PÂNĂ LA 1831 CÂND, CU OSÂRDIA VORNICULUI VEL PANĂ COSTESCU ŞI CU OSTENEALA STAREŢULUI FILARET APAMIAS BELDIMAN, VENIT DIN MOLDOVA, BISERICA SE TERMINĂ ŞI SE TÂRNOSEŞTE LA 30 OCTOMVRIE 1832. ÎN ANUL 1934, IZBUCNIND UN INCENDIU DELA SEMINARUL ORFANILOR DIN MĂNĂSTIRE, DISTRUGE ACOPERIŞURILE: BISERICII, CLOPOTNIŢEI ŞI CHILIILOR, DĂUNÂND ŞI OBIECTELOR ŞI PICTURII DINLĂUNTRU. ÎN ANUL 1955, DIN RÂVNA PE CARE PREFERICITUL PĂRINTE PATRIARH IUSTINIAN O ARE PENTRU ÎNFRUMUSEŢAREA SFINTELOR LOCAŞURI S-A ORÂNDUIT ŞI PICTAREA DIN NOU A ACESTEI SFINTE BISERICI, CU CHELTUIALA SFINTEI PATRIARHII. PICTURA ESTE ÎN FRESCĂ. S-A LUCRAT ÎN TREI VERI: 1955-1957, PE VREMEA STĂREŢIEI PROTOS-MELETIE PETCU, DE CĂTRE UN GRUP DE PICTORI ŞI UCENICI CĂLUGĂRI SUB CONDUCEREA ARHIM. SORIAN BOGHIU, AJUTAT DE IEROM. FELIX DURNEAC DIN MĂNĂSTIREA PLUMBUITA - BUCUREŞTI”.  Această pisanie este scrisă pe interiorul peretelui de la intrare, deasupra uşii. Tot pe peretele de la intrare dar în exterior mai sunt alte trei pisanii: cea din centru din anul 1832,  iar cea din stânga şi cea din dreapta din perioada lui Matei Basarab. Nu mi-a fost foarte greu să transcriu pisania din 1832 (mai jos doar un fragment) din alfabetul chirilic în cel latin după ce am descoperit cele câteva secrete de comasare a literelor şi cele câteva prescurtări uzuale, folosite de meşteri pentru a  face economie de spaţiu.

„ACEASTĂ SFÂNTĂ BISERICĂ CE SĂ PRĂZNUEŞTE ÎNTRU CINSTEA ADORMIRII, PREA SFINTEI NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU, ŞI P[U]R[U]REA FECEOAREI MARIEI: S[-]AU ZIDIT ÎNTĂIAŞ DATĂ DIN DESCĂLICĂTOAREA ŢĂRII DE RĂPOSATUL ÎNTRU POMENIRE PREA BUNUL CREŞTIN ŞI DE H[RISTO]S IUBITOR SINGUR STĂPÂNITOR RADUL NEGRUL V[OE]V[O]D CÂND AU FOST CURSUL ANILOR DE LA ADAM: 6723 [1215]: ŞI AU STĂTUT ACEASTĂ  BISERICĂ CU BUNĂ PACE PÂNĂ ÎN ZILELE CREŞTINULUI DOMNI. ALEXANDRU V[OE]V[O]D ILIAŞ ÎNTRU A DOA DOMNIE FIIND LEAT. 7136 [1628]. CÂND ATUNCEA SURPÂNDU[-]SĂ…IAR DE LA H[RISTO]S .1827. ÎN LUNA LUI MAI ÎN .14. ŞI S[-]AU SĂVÂRŞIT LA [nescris]”

Fragmentul din pisania care se află în dreapta nu l-am mai transcris eu, artificiile de comasare a literelor chirilice fiind mult mai elaborate, ci l-am preluat din lucrarea lui Nicolae Iorga "Inscripţii din Bisericile României" .                                                                                                                                         „În zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Bas[ă]rabâ Voevod, g[ospo]jda ego Elina, cu vrerea lui Dumnezeu pus a fi Domn creştin în Ţara-Rumănească, întru moşiia lui, care iaste dîntru Unguri descălecat[ă], adecă început-au a scrie de această s[ă]ntă dumnezeiască beaserică ce iaste hramul prea-sfintei     ...Mariia, care s-au început şi se-au zidit şi se-au săvrăşit de bătrănul şi prea-m[i][o]stivul creştin Radul Negrul Voevod; carea au fost de 'nceput desc[ă]lec[ă]torol Ţerii-Rum[ă]neşti şi d'început au fost zidit[ă] aceastâ sf[ă]ntâ d[u]mnezeiască besearec[ă], când au fost cursul anilor de la Adam 6723 [1215], şi tot au stătut cu bun[ă] pace păn în zilele creştinului Alexandru Voevod Iliiaş, doao Domnie, cănd au fostu cursul anilor de la Adam 7136 [1628]; ... Şi se-au început a se zidi această dumnezeiască besearecă de în faţa temeliei în luna iunie 22 zile, cănd au fost văleatul de la Adam 7143 [1635], şi se-au săvrăşit în luna lui Avgust 20 de zile,  vă leat 7144 [1636].“

 Pisania din stânga repetă în cea mai mare parte cele înscrise în pisania din dreapta. Fragmentul ales vine în completare.

„În zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Basărabu Voevod i g[o]sp[o]jda eg Elina, cu vrerea lui D[u]mnezeu pus a fi D[o]mnu creştinu în moşiia lui, adec[ă] scris-am de aceastü sfântă besearecă ce-i iaste hramul ....Maria, carea au zidit răposatul Radul Negrul Voevod, când au fost vleatul de la Adam 6723 [1215]...Aşijderea şi oruşani să nu diah vam[ă] de ce[e] vor vende, cum au fostu ertaţ de răposatul Radul Negrul Voivod şi cum scrie în cărţile ceale bătrâne. ...” (2)

Lângă amvon pe un perete mai exista "o muşama" ( o piele de căprioară de lungime foarte mare prinsă într-o ramă de lemn, acum păstrată în arhiva mănăstirii) după cum scria N. Iorga (2), pe care este un înscris cu  o nouă referire la primul ctitor: “Acest sfânt şi dumnezeesc lăcaş, fiind dintru întâi zidit de fericitul întru pomenire ctitorul Io Radu Negru voevod cu numele de biserică domnească ..."

Deasupra pisaniei din interior  sunt zugrăviţi ctitorii bisericii: Matei Basarab voevod care ţine cu mâna stângă o biserică cu 3 turnuri mari, susţinută de cealaltă parte de doamna sa  Elina. Radu Negru voevod, ţine cu mâna stângă altă biserică cu 5 turnuri mari împreună cu  Nicolae Alexandru Iliaş (sic!). Cele doua tablouri votive, pictate, probabil în anul 1831, de ieromanahul Antim Ghermano, sunt considerate de toţi cercetătorii confuze. În primul rând  bisericile reprezentate în picturi diferă de cea reală. În al doilea rând numele de  Nicolae Alexandru Iliaş,

 înscris pe pictura înnegrită de vreme, este o combinaţie dintre  Alexandru Iliaş, când în timpul celei de a doua domnii (1627-1629)   biserica este distrusă pentru prima data, de cutremur, şi Nicolae Alexandru (1352-1364),  domnitorul Ţării Româneşti cu cel mai vechi mormânt cunoscut, aflat în această biserică.  Tatăl lui Nicolae Alexandru, Basarab I (1310-1352) este înmormântat tot aici dar nu se ştie unde.  

 O concluzie ar fi, plecând de la cunoaşterea acestor date istorice şi în urma analizei arhitectonice şi a vestigiilor arheologice ale bisericii că acest lăcaş ar fi fost ridicat în jurul anului 1345 (3), Radu Negru Vodă rămânând doar prin tradiţie ctitorul bisericii, o parte dintre istorici considerând anul 1215  eronat. Oricum dacă Negru Vodă a existat şi nu este doar o legendă, el a trăit înaintea anului 1310.

    Aproape de mănăstire pe Bulevardul Negru Vodă, inclusă în peretele unei case se află  Crucea Jurământului ce datează din anul 1674. O replica a ei a fost pusă în anul 1790 în piaţa oraşului. Textul de pe  cruce are trei părţi: prima  este o invocare a Sfintei Treimi,  a doua pomeneşte timpul  când a fost ridicată,  a treia  prezintă privilegiile domneşti de scutire de dări ale câmpulungenilor,  cu trimitere la Negru Vodă: " …  şi oroşanii să nu dea vamă ori den ce vor vinde, cum au fost ertaţi de răposatul Radu Negrul Voevod, când au fost leatul 6723 (1215), şi de Alicsandru Vodă Iliaş, fost-au leatul 7136 (1628), şi de alţi răposaţi domni, precum scrie în cărţile ceale bătrâne şi în pisania sfintei manastiri care iaste pusă deasupra uşii besearicii întărită de răposatul Matheiu Voevod cu mare blestem…”

 Se emite ipoteza dacă domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a impus introducerea acestei trimiteri către Negru Vodă în pisanii ca referire la cel mai vechi  ctitor sau a fost preluată din pisaniile mai vechi? Cert este că pomenirea lui Negru Vodă este anterioară lui Matei Basarab. La 3 mai 1549, domnitorul Mircea Ciobanul, întăreşte întrun hrisov proprietatea asupra satulului Hiriseşti şi munţilor din jur, mai multor boieri. (6) Se arată în acest înscris că ,, am văzut domnia mea şi carte de la mâna tatălui domniei mele şi altă carte de la mâna lui Negru Voivod cel Bătrân". Tot Mircea Mircea Ciobanul, în anul 1558, dă o întărire de proprietăţi  unor ţărani  cum că le stăpâneau din vremea lui Negru Voevod.(6)  La 8 ianuarie 1569 domnitorul Alexandru Mircea întăreşte mănăstirii Tismana satul Elhoviţa care i-ar aparţine "de la întemeiarea Ţării Româneşti, de la cel dintâi Negru Voivod". (2) Tot Alexandru Mircea, în anul 1576, întăreşte o danie referitoare la satul Bistreţul, pomenită că este de la Negrul Voivod. (6)

 

 

Note: 

-       Începând cu Matei Basarab apare pomenirea lui Radu Negru Vodă în loc de Negru Vodă.  Radu Negru Vodă este o comasare între numele Radu voevod (Radu I) şi numele de legenda ce vine din vechimi a lui Negru Vodă.

 

-       Într-o singură pisanie, cea mai recentă, scrisă după terminarea lucrărilor de reparaţie din 1955-1957, se pomeneşte că Basarab I a fost fiul lui Negru Vodă: „BISERICA A FOST APOI REZIDITĂ DE BASARAB I CEL MARE, FIUL LUI NEGRU VODĂ ŞI TERMINATĂ DE NICOLAE ALEXANDRU BASARAB FIUL MARELUI BASARAB, ÎNMORMÂNTAT AICI.”

-       Mai multe dintre pisanii pomenesc că Radu Negru Vodă a fost „din început descălecătorul” Ţării Româneşti. 

 Basarab I a fost înmormântat în această mănăstire fară a i se cunoaşte mormântul. S-a gasit în biserică un mormânt vechi  dar fără urme certe că ar fi a lui Basarab. Unul dintre izvoarele istorice care atestă că Basarab I a fost înmormântat aici este graffit-ul din biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeş.


 ... va continua

    Bibliografie: 

1. Broşură de prezentare - Mănăstirea Negru Vodă 

2. Nicolae Iorga - Inscripţii din Bisericile României - Editura Minerva 1905

3. ARHITECTURA ROMÂNEASCĂ VECHE  -  Cristian Moisescu

4. Gheorghe Pârnuţă şi Ştefan Trâmbaciu  - DOCUMENTE ŞI INSCRIPŢII PRIVIND  ISTORIA ORAŞULUI CÂMPULUNG-MUSCEL 

5. Dumitru Manolache - Câmpulung, oraşul celor 39 de cruci votive (Ziarul Lumina)

6. Neagu Djuvara - Thocomerius - Negru Vodă   Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti