Mircea cel Bătrân, nume împâmântenit de către istorici pentru a se sublinia faptul că este cel mai vechi Mircea din neamul Basarabilor,  el  intitulându-se  "Io, Mircea voievod ( Io=cel ales de Dumnezeu)", este domnitorul Ţării Româneşti între 1386-1418. În plină glorie la 1406 titlul său era: „Eu, cel întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă şi până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”. (1)  Podunavia, denumire generică înseamnă stăpânire a malurilor Dunării iar  "către părţile tătăreşti" cuprindea cetatea Chiliei cu zona aferentă, adică sudul Basarabiei. Cetatea Dârstorului se afla pe actualul teritoriu al localităţii bulgăreşti Silistra, pe malul sudic al Dunării. Mircea era şi herţeg (duce) de Amlaş şi Făgăraş. Ţinutul Amlaşului (actualul Amnaş) într-o mare măsură s-ar putea asimila cu mărginimea Sibiului. Pe lângă toate cele enumerate  a mai avut în stăpânire pentru o perioadă, cetatea Bologa (lângă Huedin) cu un număr de sate aferente şi castelul Bran, în urma tratatului încheiat în 1395 cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg. Aşa se face că m-am întâlnit cu "umbra lui Mircea" în multe din excursiile mele.

    Urmează la domnie după fratele său Dan I (1383-1386), mort în lupta cu Şişman al Bulgariei (23 septembrie 1386).

    Tatăl lor a fost Radu I (1377-1383) care la rândul lui urmează la domnie unui frate  Vladislav I , (1364-1377) cunoscut şi ca Vlaicu voievod, nume făcut popular datorită piesei de teatru "Vlaicu Vodă" a lui Alexandru Davila. Atât Radu I cât şi Vladislav I sunt înmormântaţi la Curtea domnească din Curtea de Argeş. Mama lui Mircea este doamna Calinichia. Istoricii încă nu au rezolvat problema dacă Calinichia este a doua soţie a lui Radu I, după Ana sau este numele preluat de Ana după ce s-a călugărit şi dacă Dan  cu Mircea sunt fraţi buni sau vitregi, Ana fiind mama lui Dan şi Calinichia a lui Mircea. Un studiu istoric, recent (2018), a lui Radu Ștefan Vergatti, demonstrează ca mama lui Mircea a fost, cu certitudine, a doua soție a lui Radu I, Calinichia. (7) Se pare că şi Mircea a avut două soţii, Anca și Mara, pe lăngă alte concubine. Doamna Anca apare în pomelnicele mănăstirilor Tismana și Arnota (6).  Doamna Mara apare într-o frescă la schitul Brădet lângă Curtea de Argeş. Bunicul lui Mircea este Nicolae Alexandru (circa 1351,1352 - 1364 , 16 noiembrie), înmormîntat în mănăstirea  Negru Vodă din Câmpulung (cel mai vechi mormânt rămas a unui domnitor din Ţara Românească). În timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost întemeiată Mitropolia Ungro-Vlahiei (Vlahia de lângă Ungaria - denumire folosită de bizantini pentru Ţara Românească) la 1359 prin mutarea episcopului Iachint de la Vicina (localitate de pe Dunărea dobrogeană, dispărută) la curtea domnească din Argeş. La 1370, în timpul domniei lui Vladislav I, Mitropolia se împarte în două înfiinţîndu-se scaunul Severinului, unde a fost numit mitropolit Antim Critopol. Acum Sf. Nicodim ridică mănăstirea de la Vodiţa. Străbunicul lui Mircea a fost Basarab I (1310 - 1352), menţionat într-un graffit de pe peretele bisericii domneşti din Curtea de Argeş că este înmormântat în mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung, mormânt nedescoperit.

   La 10 octombrie 1394 a dat vestita bătălie de la Rovine, unde a ieşit învingător împotriva oștilor turce conduse de Baiazid.

   În 1396 are loc înfruntarea de la Nicopole unde cruciada europeană a vrut să se opună expansiunii turceşti, cruciadă la care a participat şi Mircea cel Bătrân, şi care s-a terminat cu un eşec. 

    Un studiu istoric  indică că  într-o cladire din prejma bisericii Sf. Martin, din Braşov, a avut loc în anul 1395, întâlnirea dintre Mircea cel Bătrân şi regele Sigismund al Ungariei, pentru a se încheia un tratat de alianţă împotriva turcilor (2).  Se crede că tot atunci a apărut ideea fortificării Braşovului ( aşa am început să îl cunosc, virtual, pe Mircea cel Bătrân). 

   Vlad I zis şi Uzurpatorul i-a luat tronul pentru o scurtă perioada , noiembrie 1394 - ianuarie 1397, dar nu şi ţara. După bătălia de la Rovine, Mircea nu a putut rezista presiunii turceşti lăsând  vestul ţării în mâna lui Vlad I, el având sprijinul estului.

La 1400 îl sprijină pe Alexandru cel Bun să ajungă domn al Moldovei (1) în locul lui Iuga care l-a sprijinit pe Vlad Uzurpatorul (8).

La 28 iulie 1402, în lupta din apropierea orașului Ankara, Bayazid I Ildîrîm a fost înfrânt de mongolii lui Timur Lenk și luat prizonier. Începe lupta pentru putere între cei șase fii ai acestuia: Süleyman, Isa, Musa, Mustafa, Mehmed și Kasim(7). Mircea profită de situație. Mărită pe Ana, fiică naturală, cu Musa, pe care îl ajută să îl înlăture pe Süleyman. Din păcate Musa rezistă puțin timp (1411-1413) fiind înfrânt și ucis de Mehmed (7).

   Curtea domnească a lui  Mircea cel Bătrân era la Curtea de Argeş iar principala sa ctitorie este mănăstirea Cozia, unde este şi înmormântat. 

În naosul bisericii mănăstirii Cozia, pe peretele din stânga cum privim către intrare, se găseşte o frescă cu ctitorul sălaşului, Mircea, ţinând macheta bisericii în mână, împreună cu fiul său Mihail, adolescent, şi închinând-o  Maicii Domnului, zugrăvită cu pruncul Iisus în braţe. Mihail este singurul fiu legitim a lui Mircea şi care va fi asociat la domnie din anul 1991(9), mențiune afișată și la Târgoviște în lista domnitorilor rezidenți la curtea domnească de aici.

O frescă asemănătoare, mai târzie în timp, poate copie după prima,  se găseşte în biserica bolniţei           ( bolniţă -  spital de mănăstire în vechime) mănăstirii Cozia. La mănăstirea Cotmeana, refăcută de Mircea cel Bătrân, este reprezentat în fresca dedicată ctitorului  cu modelul bisericii în mână, împreună cu fiul său Mihail. La mănăstire Curtea de Argeş între frescele dedicate voievozilor, Mircea cel Bătrân apare singur. Interesant este că în toate materialele despre Mircea cel Bătrîn, inclusiv pe internet, apare o altă imagine a lui din biserica de la Curtea de Argeș ridicată de Neagoe Basarab. Explicația este că această frescă, care se află acum la Muzeul de Artă Națională a României, a fost decupată la refacerea bisericii la sfârșitul secolului XIX și pictată cea nouă. Excepţie, ca și compoziție,  face fresca de la schitul Brădet – Argeş, unde voievodul apare cu doamna Mara, soţia sa. C. Gane în ale sale Trecute vieţi de doamne şi domniţe  pomeneşte  de această doamnă Mara: „Dan I , fiul lui Radu, ţinea pe fata lui Vuc Brancovici, regele sârbilor, iar Mircea cel Bătrân pe Mara, o vară primară de-a lui, deci o basarabă şi ea.  Pentru a face această căsătorie, oprită de canoane, Mircea vodă ceru întâi învoirea episcopului de Ohrida, care i-o dete şi după aceea a patriarhului de Constantinopol, care-i răspunse (1394), că nu aprobă o însoţire cu o femeie care îi este rudă atât de apropiată, însă, că nu dezaprobă o căsătorie recunoscută de arhiepiscopul de Ohrida. Uite popa, nu e popa! Şi Mircea se însură!” (5). Mara, ca vara și soție a lui Mircea cel Bătrân, apare și în romanul scriitorului Aurel Petrescu, Neamul Basarabilor. Este curios că în nici o frescă nu apar toate cele 3 personaje: Mircea, doamna şi fiul, ca în alte tablouri votive de ctitori unde apar voievodul, doamna şi copii.

O ipoteză explicativă am găsit pe foaia de prezentare a mănăstirii Brădet afişată în pridvorul bisericii : "Din cele arătate reiese că Mircea cel Bătrân a fost căsătorit de două ori. Prima soţie a lui şi mama lui Mihail era din ţara Ungurească şi era catolică. De aceea nu a putut fi pictată ca ctitor la Cozia, ci fiul său. Mara Doamna era de origine sârbească şi mamă vitregă a lui Mihail, fapt pentru care acesta nu a apărut şi la biserica din Brădet. Rezultă că Mara Doamna era de religie ortodoxă. Dacă mânăstirea Cozia a fost zidită în 1393, înseamnă că mânăstirea de la Brădet este ridicată după această dată."  Ca Mara să fi fost vara primară cu Mircea și de origine sârbă, ar fi trebuit să fie fata lui Anca, căsătorită cu regele sârb Uros, de care nu se știe să fi avut copii, dar scriitorul C. Gane nu spune că Mara era de origine sârbă; deci Mara putea să fie și de origine bulgară și să fie fata lui Ana și Srațimir care au avut într-adevăr mai multe fiice dar al căror nume nu ne sunt cunoscute. Exista precedent: Ana era căsătorită cu vărul ei primar Srațimir. Totuși la unii istorici Mara apare ca Mara de Tolmay din familia conților de Cilly. Care o fi adevărul?

Notă explicativă referitor la genealogia domnitorilor până la Mircea cel Bătrân (în paranteze apare intervalul anilor de domnie, = 1 prima soție/soț, =2 a doua soție/soț):

  Bibliografie:

  1. ISTORIE – OPERE FUNDAMENTALE - P.P. PANAITESCU    Mircea cel Bătrân

  2. Unde a încheiat Mircea cel Bătrân tratatul braşovean din 1395 ? Consideraţii privind

     localizarea curţii feudale din Braşov - Pavel Binder (Cumidava IV - anuarul muzeelor

     braşovene)

  3.Ţara Făgăraşului sub stăpânirea domnilor munteni - Valentina Popa (colecţia Cumidava) 

  4. Arhimandrit Gamaliil Vaida - Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea Voievod cel Mare  

  5. C. Gane – Trecute vieţi de doamne şi domniţe

  6. Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei - Domnitorii și Ierarhii Țării Românești -      Ctitoriile și mormintele lor-   

  7. Radu Ștefan Vergatti – Un domn român nebiruit: Mircea cel Mare

  8. C. Cihodaru – Alexandru cel Bun

  9. Constantin Razachevici – Cronologia Critică a Domnilor din Moldova și Țara Românească 

10. Claudiu Neagoe – Nicolae Alexandru Voievod

Galerie de imagini