Cetatea Neagră, menţionată prima data în documente în 1265,  este o fortificaţie de creastă aşezată la altitudinea de 950m pe al doilea mamelon sub vârful Măgurii Codlei, spre sud. Anterior anului amintit, în urma cercetărilor arheologice din perioada 1966-1968, pe lângă materiale dacice au fost găsite şi fragmente de ceramică, databile secolul X-XI aparţinând populaţiei romîneşti. De asemenea s-a găsit o braţară din perioada avară. 

      Creasta, greu accesibilă, este barată la cele două capete din N şi S cu două ziduri de piatră, unite cu alte două ziduri dea lungul ei. În interiorul cetăţii există o cisternă pentru adunat apa de ploaie săpată în stâncă cu un diametru de aproximativ 3 m. Apa a constituit pentru toate cetăţile o problemă vitală. Locul era folosit pentru refugiu şi supraveghere. 

 În 1267, Ştefan, prinţul moştenitor maghiar,  se refugiază aici, în urma conflictului cu tatălui său, Bela IV., unde a rezistat timp îndelungat până să se predea. 

   Ştefan,  duce al Transilvaniei între 1257-1258 şi 1260-1270 va deveni rege al Ungariei, sub numele de Ştefan al V-lea pentru scurt timp, 1270-1272. Şoţia lui a fost de neam cuman de unde şi porecla rămasă fiului lor de Ladislau IV Cumanul. Căsătoria lui cu o cumană însemna alianţa cu triburile acestora. Conflictul dintre el şi tatăl său este o repetare a celui  dintre Bela al IV-lea  (1235-1270) şi tatăl său Andrei II-lea.

     Se parel că în urma invaziei tătarilor din 1345 Cetatea Neagra a fost distrusă fără a mai fi reconstruită.

Planul cetăţii l-am fotografiat după un panou expus la Muzeul de Istorie Braşov.

Bibliografie

1. Repertoriul Arheologic al Judeţului Braşov